Ucraina n-a avut puterea de înțelegere să pregătească colaborația de la zona de frontieră, să schimbe…

Reporter: Ați venit la Galați ca să creați un pod al integrării și colaborării transfrontaliere dintre România și Ucraina, prin extinderea parteneriatelor dintre organizațiile neguvernamentale din cele două țări?
Stepan Clopot: Avem fonduri europene transfrontaliere, dar organizațiile din Ucraina nu știu procedurile de accesare a acestora. Administrațiile publice au făcut ceva eforturi, training-uri de pregătire a persoanelor interesate, cel puțin așa au declarat, dar în practică se vede că nu s-a organizat și nu s-a făcut nimic.
Rep.: Administratorii fondurilor publice par să fie dezinteresați?
S.C.: Nu se țin de problema asta. Rezultatul este că astăzi este greu pentru un ucrainean să-și găsească un partener în România. Este problema
numărul 1, găsirea unui partener, știut fiind că nu pot fi accesate fonduri europene transfrontaliere dacă liderul de proiect nu este o organizație neguvernamentală din România. Eu, ca vicepreședinte a organizației Danube Eurobridge am scris scrisori de intenție la peste 30 de organizații din România, am primit răspunsuri, au luat la cunoștință, dar a trecut jumătate de ani și nu am trecut la nici o acțiune.
Rep.: De ce credeți că nu se leagă parteneriate?
S.C.: Cred că sunt comoditățile cunoscute…Ucraina a lucrat mai mult la programele de stat, poate și la Fondul Soros, n-a avut puterea de înțelegere să pregătească colaborația de la zona de frontieră, să schimbe…Acum, de când a venit la putere dl. Saakașvili, a început lucrul cu direcțiile, se caută modalitățile de pregătire și așa mai departe. El s-a implicat, se simte. Este un semnal, ca ONG-urile să se mobilizeze, pentru că sunt nevoite să caute fonduri, parteneriate, să atragă investiții. Este o modalitate de a face schimbări în zona noastră. Bugetul, știți cum este, este limitat…Ori, în programele din Strategia Dunării și cele ale Mării Negre, se prevede că dacă un ONG din Ucraina își propune să formeze un proiect pentru Uniunea Europeană, liderul unui grup sau asocieri de organizații trebuie să fie un aplicant din Uniunea Europeană. Asta este o dificultate pentru un ONG din Ucraina, șeful de proiect trebuie căutat. De asta suntem limitați, de asta mă aflu la Galați, caut parteneriate pentru aplicarea unor proiecte de finanțare. Urmăresc linia social-economică, ecologia, ba urmăresc și o propunere făcută de cei din Kilia, să facem o masă rotundă cu ONG-urile românești, pentru a schimba experiența celor de aici. Dacă se dorește, poate fi organizată și aici, la Galați, este mare nevoie…
Rep.: Pentru așa ceva nu ar fi necesară implicarea Euroregiunii Dunărea de Jos?
S.C.: Ar fi foarte bine și la Ismail, cei din România nu au nevoie de viză…Ar fi suficient 4-5 ONG-uri reprezentative, doi reprezentanți de la Centrele de accesare fonduri europene, și lucrurile s-ar mișca…Am prezenta raioanele, zonele, de ce avem nevoie…Ar putea fi prezent și Consiliul Organizațiilor Publice din Ismail, care este o structură oficială. Ar fi foarte bine să fie implicat. Poate fi foarte utilă o astfel de întrevedere cu organizațiile din Ismail și din Kilia, s-ar cunoaște și oamenii între ei…Ca să nu dispară partenerul cu banii și să-l găsim la Magadan, în Rusia. Ha, ha! Dacă două structuri publice ar lucra, ochi în ochi, s-ar evita astfel de incidente. Sunt trei centre posibile, la Reni, Ismail și Kilia. Pot fi invitații oficiale, la Centrele de coordonare, sau direct la organizații. Eu pot să fac în orice moment descrierea zonei Kilia, am chiar și garanții financiare…Trebuie doar acțiune și coordonare. O coordonare ceva mai bună se face cu proiectul bacului de la Orlovka-Isaccea, s-a început construcția căilor de acces, a danelor. Este o necesitate de circulație, de comunicare, regimul circulației în zonele de frontieră a facilitat trecerea către România și invers… Partea proastă este că noi, din Ismail, nu putem intra în Galați, pentru că intrăm în Moldova…Of, of! Ha, ha! Tranzitul prin Moldova este o anomalie, nu poți veni de la Reni la Galați, deși sunt 17 km. Trecerea pe la Isaccea ar simplifica cumva…
Rep.: Garanțiile financiare de care vorbeați sunt ferme?
S.C.: Da, raionul Kilia este pregătit. Vrem să activăm proiecte social-economice, de turism, ecologie, chiar și culturale. Tranzacțiile cu Europa s-au liberalizat cumva, este un flux de informații, societățile comerciale pot să activeze.
Rep.: Cât s-a implicat și ajută structura Euroregiunea Dunărea de Jos?
S.C.: Eu nu pot spune că Euroregiunea nu s-a implicat. Ei au proiecte, cu anumite ONG-uri, dar…Stroie și Babaian fac proiecte, ca filială a Euroregiunii, dar parcă prea sunt abonați în exclusivitate la fonduri europene. Este necesară o extindere a participării organizațiilor. Am mai aplicat, pe ici, pe acolo, strigăm că dispar satele românești, dar nici un proiect nu este susținut, aprobat. Avem apeluri, direcții, declarații, dar atât. Pentru proiectele de finanțare nu se fac licitații, câștigă același grup…Nu vreau să cred că KGB-ul are infiltrați și la structurile din România…Ha, ha! Trebuie să se simtă că sunt susținute proiectele pentru comunitățile compacte de români, cel puțin acolo unde sunt peste 60%. Să nu mai existe disprețul obișnuit, că sunt povești cu susținerea din România, că… Păi, Babele este o comunitate mare românească, și noi vedem cum banii din România se duc la bulgari…Nu e prea bine, nu știu ce e aici, la dumneavoastră. Stoenescu, de la DPRRP a declarat în ianuarie că sunt bani, pentru comunitățile românești, dar, iată, nu trece un proiect de încălzire a unei grădinițe românești, cu mucegaiuri pe la colțuri. Uite așa apare disperarea pe la toți!
Rep.: Să concluzionăm că la nivelul Guvernului României, banii se acordă greșit, ciudat, disproporționat?
S.C.: Da, sunt precedente…La Babele, s-au dat bani pentru scaune la Căminul Cultural, primarul n-a vrut să le primească, să dispună, au venit cu scaunele și primarul a spus „nici nu am ce vorbi cu românii ăștia”. E un primar tâmpit, a fost nevoie să le dăm la biserică, sau să le dăm foc…Și tot e bine, că oamenii merg la biserică și știu că stau pe scaune de la România. Le-a luat obștea socială. Dar pentru asta s-a ajuns la procuratură, la proces…E multă vorbă, birocrație, formalism.

Vasilache Silviu87 Posts
0 Comments