Tradiția și turismul din Bugeac curg prin aceeași venă culturală

Reporter: Turul de studiu al oportunităților turistice în Euroregiunea Dunării de Jos arată că sunt resurse remarcabile pentru dezvoltarea turismului?
Petruța Moisi: Oportunități sunt mari, am discutat pe drum cu partenerii din Ucraina și Republia Moldova și ne-am raportat la potențialul turist ce se simte atras de orizontul turistic din Ucraina de Sud. Am întâlnit elevi de liceu care vorbeau foarte bine românește, persoane în vârstă care își aminteau limba sau persoane de vârstă medie, care își aminteau de limba învățată de la bunica. Iar gospodăriile sunt identice, au același stil, exponatele din muzeeele de acolo sunt aceleași…Concluzia este că tradiția și turismul din Bugeac curg prin aceeași venă culturală. Este important, cu atât mai mult cu cât sunt școli în care limba română nu se predă în școli, dar s-ar putea preda. Este o zonă cu populație majoritar românească
de-a lungul Chiliei. Primii care ar fi putut să dea un avânt acestei zone ar fi fost cei de la Euroregiunea Dunării de Jos. Dacă ar fi făcut măcar drumurile, tot ar fi fost un punct de plecare. Oameni ospitalieri sunt, muzee sunt, condiții de cazare s-au făcut, distanțele sunt scurte, dar drumurile descurajează pe absolut oricine. Este imposibil să pleci la drum pe aici cu autocarul. Un microbuz de 17 persoane ar trebui să aibă roți de tanc ca să treacă prin gropile drumurilor Bugeacului.
Rep.: Este evident că structurile guvernamentale din cele trei țări nu au cooperat pentru a face infrastructură?
P.M.: Da! Absolut de loc nu au colaborat. Eu am fost la Odesa prima oară în 2004, și atunci nu aveau nici un fel de indicatoare. Nici acum nu prea le au, nu știai care e următoarea localitate. Navighezi din groapă în groapă, sau cu o roată pe marginea drumului, ca să nu distrugi mașina…Cred că de asta nu a participat la turul de studiu nici un guvernamental, se simt cu musca pe căciulă. Au fost invitați, dar…Acum facem fiecare rapoarte, le schimbăm între noi, ca să le punem la punct, și în final, le trimitem la Departamentul de Stat pentru Protecția Mediului de la Odesa. Practic, statul a coordonat banii, dar doar ONG-urile au acționat pentru dezvoltarea proiectelor, pentru că nu le convine să fie puse să plătească nerealizările. Nu poți fi sigur că primești a doua tranșă de bani, dar măcar să n-o returnezi și pe prima!
Rep.: Structurile euroregiunii au vreo responsabilitate?
P.M.: În acest proiect, nu, dar este însă prezentă administrația, prin Asociația de Cooperare Transfrontalieră Dunărea de Jos, condusă de Natalia Budescu. Nu s-au implicat cu nimic, că n-au avut timp, că au fost blocați…Am început să pregătim turul în 23 martie, pe 6 aprilie era cât pe ce să nu avem mașină să ajungem la Reni, am sperat că Asociația va pune la dispoziție mașina cumpărată prin proiect, pentru inventarierea surselor de poluare apă și sol, dar…N-au dat mașina, abia am reușit să facem actele pentru alta ca să ajungem…Speram ca măcar pentru partea românescă din traseu să avem mașină. N-am avut nici atunci, am închiriat mașină trei zile, căci nu aveam bani. Ar fi de întrebat, cu ce s-a implicat Natalia Budescu? Ne-a trimis la proiect o voluntară, atât, care a mers cu noi în prima zi… Este partener în proiect, are posibilități, și a zis că nu poate…Ea se pretinde a fi ONG, dar cere voie de la șefii ei direcți!? Ce fel de ONG este acesta? Să dea voie Bacalbașa, Consiliul Executiv… Euroregiunea, ca structură, este extrem de nefuncțională.
Rep.: Ziua trece, leafa merge, noi cu drag muncim!
P.M.: Am văzut asta mai demult…Și fiindcă am vorbit de starea dezastru a drumurilor, să adăugăm procedurile de trecere din Ucraina în România. Dacă treci ai nevoie de viză, de carte verde…Păi, cum să dezvolți turismul de grup, dacă nu poți decât pe Dunăre? Pe drum ai de trecut trei granițe. Trec la obiective, sunt destule și importante. Pe drumul Reni-Orlovka, este fortul roman Aliobrix, din sec III-I. La Orlovka este un punct de trecere istoric, se văd de acolo splendid Munții Măcinului, de acolo ai cea mai bună perspectivă. Munții ne-au însoțit tot drumul…Apoi, din cele 10 lacuri, 7 sunt în această zonă și trei sunt arii protejate- Cahul, Cuhurlui și Ialpug, apoi intrarea la Etulia, Ismail, ca oraș și drumurile romane…Și monumentul „Arcul meridian Struve” de la Satu Nou, pentru a marca măsurătorile geotehnice făcute între 1816-1855, de la Oceanul Arctic la Dunăre. Friedrich Struve a fost director al observatorului astronomic din Pulkovo, finanțat de Regatul Suedez și Imperiul Țarist. Voiau să determine circumferința pământului și monumentul marchează sfertul lungimii meridianului, la paralela 45 grade. Este înalt de trei metri, umbra are aceeași lungime primăvara și toamna, este înscris în patrimonial mondial cultural. Un alt obiectiv este Insula Ismail, se ajunge cu o barcă, ponind de la Dunai Baza, de lână Satul Vechi, cu vaporașele. Brațul Chilia este absolut superb, apoi apare Insula Tătaru, rezervație naturală. Sunt trasee de weekend, dar pot fi permanente. Se înscrie în listă Biserica Sf. Nicolae, din Ismail, o cramă-Crama Colonist, lângă un sat bulgăresc, cu șapte feluri de vin. Primii bulgari și nemți au venit aici în secolul 18, fiind numiți coloniști. A fost un traseu de varietate, cu muzee, cramă, monumente, cu accente multiculturale. Este clar că tradiția culturală comună trebuie să fie o caracteristică a turului turistic.. Sunt păstrate obiecte ale coloniștilor, într-un muzeu. Mulți oameni își amintesc de perioada românească, deși se vorbește limba rusă și turcă.
Rep.: Și la doi pași se intră în al doilea stat românesc, Republica Moldova!
P.M.: Aici s-a terminat traseul din Ucraina, și am vrut să intrăm în Moldova pe la Cișmichioi. La trecere am avut probleme, noi, două persoane din UE… Nu am putut trece, pentru că Cișmichioi nu este vamă internatională, ci regională. Deci românii nu pot trece, am făcut drumul la Giurgiulești. Este încă o anomalie de funcționare a Euroregiunii „Dunărea de Jos”. Cum să promovezi turismul în acest mod? O altă anomalie este la satul găgăuz Cotlovina, care are granițe cu Etulia, tot sat găgăuz, dar în Moldova. Deci, nu se poate trece peste graniță decât printr-un ocol de 120 de km!!! Asta fac și sătenii, ca să vină la cimitir, să-și vadă rudele… Anomalie este și faptul că se predă în școală în limba turcă și în limba rusă, deși limba oficială este româna. Sunt folosite oportunitățile țării, ca să învețe doar în rusă?! Se poate face turism, sunt terase, cu fisuri în terase, cu posibilități pentru turism pe biciclete. Și în mijlocul satului găgăuz este statuia lui Marx, iar la primărie, un muzeu, cu omagii, portrete și tablouri ale lui Lenin. Se poate face turism, dar trebuie intervenit administrativ. Sunt consiliile județene din cele trei țări, avem proiecte bilaterale România-Ucraina, trebuie acționat. Este timpul, chiar dacă Galații au fost scoși din cărți de la București, de oameni care nu au venit aici niciodată, copiază totul din birou. Sunt de o birocrație maladivă.

Vasilache Silviu87 Posts
0 Comments