Galațiul proiectelor de Centenar: sărbătorirea României Mari – la o sută de ani, înapoi în viitor

Nici viitorul nu mai este ce-a fost odată! Guvernarea momentului Centenar România 1918-2018 nu este câtuși de puțin preocupată de coeziunea societății românești, nu amintește în discursul public despre necesitatea unirii națiunii în jurul unui ideal național, în epoca europenizării și globalizării.

Avem noroc însă de niște oameni care sunt conștienți că la 100 de ani de la Marea Unire trebuie să privim cu bucurie și speranță la România viitorului, cu toate acumulările și realizările unui trecut plin de evenimente care au conturat devenirea unui mare popor în limitele României Mari. Suntem încă la Centenar România și conferințele publice organizate în lunile februarie și martie 2019 la Galați, de către Muzeul de Istorie și Direcția de Cultură, ne reamintesc câteva dintre reperele forte ce au punctat „Cum s-a făcut România Mare”.

 „Politică şi insecuritate în România Mare. Problema comitagiilor bulgari”

Marţi 26 februarie, la Lapidarium, a susținut o prelegere conf. univ. dr. habil. Cătălin Negoiţă.

Tema conferinţei a fost „Politică şi insecuritate în România Mare. Problema comitagiilor bulgari”, iar publicul prezent, a putut afla pagini de istorie mai puţin cunoscute referitoare la cele două judeţe, Caliacra şi Durostor, situaţia politică şi socială din Dobrogea de Sud, modul de administrare a Guvernului Român şi problemele întâmpinate de către acesta, dar mai ales de către populaţia românească şi cea turco-tătară din partea comitagiilor bulgari, timp de aproape trei decenii, până în februarie 1940, când România a cedat Cadrilaterul, în urma înţelegerii dintre Bulgaria şi Germania.

Atacul comitagiilor bulgari

În anul 1913, armata română trecea Dunărea şi înainta adânc în Bulgaria, oprindu-se pe înălţimile muntelui Vitoşa, ce domina capitala ţării vecine, în aşteptarea semnării armistiţiului. Era răspunsul Bucureştiului la pertractările vecinei de la sud de Dunăre în chestiunea revizuirii graniţei dobrogene.

În august 1878, la Berlin, Marile Puteri decideau departajarea acestei provincii, două treimi revenind României şi o treime, Bulgariei. Actul a nemulţumit ambele ţări, iar din acel moment, la sud de Dunăre, a luat naştere ceea ce istoriografia bulgară a numit „problema dobrogeană.”

În anul 1913, Bulgaria a atacat foştii aliaţi, Serbia şi Grecia, iar România a considerat că este momentul să pună capăt tergiversărilor Sofiei şi să ocupe teritoriul cuprins între Turtucaia şi Ekrene, care va fi numit în epocă „Dobrogea de Sud” sau „Cadrilater”.

Era pentru a doua oară când Bucureştiul administra o provincie în care românii erau minoritari, un teritoriu populat, de această dată, de o majoritate turco-tătară şi bulgară. Comunitatea bulgărească din Cadrilater nu s-a împăcat cu ideea administraţiei româneşti, generând o mişcare făţişă de împotrivire, concretizată prin acţiunea comitagiilor, care terorizau funcţionarii români, puţina populaţie românească, dar şi pe musulmanii socotiţi a fi cozile de topor ale „ocupantului de la  Bucureşti”.

Izbucnirea Primului Război Mondial şi intrarea României în război au venit ca o mănuşă pentru Bulgaria, aliată a Puterilor Centrale. Înfrângerea catastrofală de la Turtucaia a fost socotită de către Bulgari, o spălare cu sânge a umilinţei din 1913. O bucurie vremelnică deoarece soarta războiului a fost cea pe care o cunoaştem. Puterile Centrale au fost înfrânte, iar Tratatul de la Neuilly refăcea starea de lucruri din 1913.

Revizionismul bulgar a devenit politică de stat, Sofia neprecupeţind niciun efort pentru restabilirea staus-quo-ului. S-au folosit mijloace legale: declaraţii, petiţii, memorii înaintate forurilor internaţionale, dar şi mijloace ilegale care au constat în apariţia unor asociaţii iredentiste, în acţiuni teroriste ale comitagiilor (crime, „spurcarea” fîntînilor şi caselor musulmanilor cu slănină de porc, ameninţări îndreptate către familiile funcţionarilor români )

Ascensiunea regimurilor totalitare în Europa, politica revanşardă a Germaniei şi Italiei au renăscut speranţa Bulgariei. Roma şi Berlinul priveau cu simpatie eforturile politicienilor de la sud de Dunăre de rezolvare a „chestiunii dobrogene”.

În martie 1939, Sofia a masat importante efective militare la graniţa cu România, voind să sublinieze că este decisă să rezolve situaţia, inclusiv prin forţă, dacă Bucureştiul nu va accepta concesiile teritoriale pe care, în mod paradoxal, şi aliaţii tradiţionali ai Bucureştiului, Franţa, Anglia, le solicitau.

Opinia oficialilor români a fost fermă, ministrul de externe Grigore Gafencu, declarând că „la orice atingere a acestor bunuri, ne vom bate!” Anul 1940 a adus o izolare a României, iar după notele ultimative ale Uniunii Sovietice, din iunie 1940 şi după pierderea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Bucureşti a înţeles că centrul politicii europene este la Berlin. Însă Hitler era intransigent: România trebuia să îţi rezolve problemele teritoriale cu vecinii.

Sovieticii sprijineau şi ei făţiş politica Sofiei, considerând că pretenţiile Sofiei sunt juste, cu privire la Dobrogea de Sud.

După cedarea Dobrogei, soarta comitagiilor s-a schimbat. Din vânători s-au transformat în vânatul Guvernului bulgar, fiind arestaţi şi , în funcţie de gravitatea faptelor, pedepsiţi cu pedeapsa capitală

 Sub zodia ideologiei comuniste – Marea Unire de la 1918

Proiectul „Cum s-a creat România”, iniţiat de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi şi organizat de către aceasta, în parteneriat cu Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, proiect dedicat Centenarului Marii Uniri a continuat şi în luna martie cu o nouă prelegere. Pe 18 martie 2019, la Lapidarium, cei, aproximativ, 60 de spectatori, elevi, studenţi, profesori, iubitori de istorie, au asistat la conferinţa intitulată „Sub zodia ideologiei comuniste Marea Unire de la 1918”, susţinută de profesorul universitar Arthur Tuluş.

        Informaţiile primite de public au fost inedite, deoarece s-a adus în lumină o nouă ipostază a Marii Uniri, în special unirea cu Basarabia din perspectiva ideologiei comuniste şi a celor care au îmbrăţişat această ideologie atât de pe malul stâng, cât şi de pe malul drept al Prutului, precum şi din perspectiva Moscovei.

        Au fost discutate probleme despre situaţia României Mari, despre intervenţiile agitatorilor comunişti, despre regimul aflat la putere după 1945 şi poziţia acestuia faţă de Basarabia. De asemenea s-a discutat despre atitudinea populaţiei basarabene faţă de Unirea de la 1918, dar şi problematica contemporană a unirii.

        O istorie care a necesitat diplomaţie, iar mai târziu, o anumită atitudine pentru a păstra integritatea României, atât cât mai rămăsese după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Incertitudinile basarabenilor şi drumul ales de către aceştia au fost, de asemenea, puncte puse în discuţie.

       După încheierea prelegerii, întrebările publicului nu au mai contenit, prelungind conferinţa cu mult peste timpul prevăzut.

Ștafeta conferințelor de esențe istorice din Galaţi continuă

Conferințele vor continua în fiecare lună din 2019, de fiecare dată cu o altă temă, conectată însă la titlul proiectului, dar si la Centenar, invitații fiind din rândul specialiștilor în istorie, care vor aduce în conștiința publică faptele de esență istorică mai puțin cunoscute ale perioadei evocate.

0 Comments

Leave a Comment

Login

Welcome! Login in to your account

Remember me Lost your password?

Lost Password