Reporter: Dna Gina Necula, putem vorbi de experiență transfrontalieră serioasă în proiectele de cooperare cu vecinii?

Gina Necula: Suntem axați pe proiectele bunei vecinătăți încă din 1999, când s-au pus bazele acestei facultăți. Nu s-a numit așa de la început, prima specialitate a fost română-istorie, inițiatorul a fost un coleg filolog, profesorul Grigore Răcariu, acum pensionar, susținut de actualul Rector al Universității „Dunărea de Jos” din Galați, profesor doctor inginer Iulian Gabriel Bîrsan. Activitatea s-a sistat la un moment dat în Republica Moldova, când acordul de colaborare pe educație a fost întrerupt, între 2005-2007. Republica Moldova n-a mai acceptat facultățile românești pe teritoriul său, dar s-a continuat în România. Acum, funcționăm la putere maximă, avem cele mai multe specializări la Cahul, dar sunt și altele, la fel de relevante, la Chișinău, Taraclia și Comrat. Specializările de la Taraclia și Comrat sunt dedicate majoritar profesorilor și

celor care vor să-și consolideze cunoștințele de cultură și civilizație românească. Sunt specializări axate pe comunicare, masteratul de la Comrat se numește „Limba română-identitate și deschidere culturală”, iar cel de la Taraclia se numește „Comunicare multiculturală și multilingvism”. Le menționez doar pe acestea, pentru că le coordonez direct.

Rep.: De ce se centrează comunicarea transfrontalieră într-o zonă etnică majoritar găgăuză, unde limba uzuală este turca sau rusa?

G.N.: Nu am un răspuns simplu la această chestiune. Bazele colaborării sunt mai vechi, primele cursuri de didactica limbii române au început în 2011, la solicitarea directă a bașcanului Găgăuziei de la momentul acela, Mihail Formuzal, dar au mai existat colaborări și înainte de aceste acțiuni. După ce am făcut primele mobilități ale profesorilor din Găgăuzia, care au venit la Galați – 60 de profesori în trei etape -a apărut ideea masteratului, ce s-a finalizat cu un dosar de acreditare pentru specializarea despre care am vorbit. Am avut sprijinul Direcției Generale de Învățământ din Găgăuzia, aflată în subordinea Ministerului Educației din Republica Moldova. A existat și o deschidere a Consulatului României către formarea profesorilor de limba română, dată fiind situația lor specifică – învățând limba română ca limbă străină. Orice profesor care predă o limbă nematernă are nevoie de „o baie” în mediu lingvistic autentic. Este deci firească dorința de a sta în mediul vorbitorilor nativi, să exerseze și să facă schimb de experiență cu colegii români. Aici, și școala, și strada, și magazinul le oferă mediul lingvistic despre care spuneam. Ne-am dus către ei pentru că ne-au solicitat sprijinul. Am găsit un public foarte interesant, toți profesorii de la Galați, fie că au lucrat acolo sau cu cei veniți aici, au fost impresionați de cât de serioși sunt, de cât de interesați sunt de ceea ce fac. Sunt un public foarte receptiv, care ți se lipește de suflet. Cursurile s-au încheiat cu prietenii frumoase – mulți acolo s-au cunoscut – și între ei, dar și cu noi. M-am întâlnit de curând cu absolvenții de acum trei ani de la masteratul din Găgăuzia, și ne-am reîntâlnit cu lacrimi în ochi. Erau sentimente sincere, și pentru ei, și pentru mine. Ei au probleme de ordin didactic privind abordarea disciplinei limba română. Predarea unei limbi este mult mai complexă decât predarea altei discipline. Dacă elevul lipsește de la ora de română, rusă, găgăuză sau engleză, nu ia caietul de la un coleg, și gata. Se recuperează doar 10% din tema lecției. Nu a vorbit, nu a ascultat, nu a făcut conexiuni între gestică și elementele lecției…

Rep.: Grupul țintă al proiectului este mai extins decât cel al profesorilor?

G.N.: Da, am urmărit diversificarea strategiilor didactice, astfel ca disciplina să devină atractivă. E mai degrabă o optimizare a strategiilor didactice. Nu există prea multe formări aici, deci chiar dacă știau bine limba română, nu aveau cele mai bune metode de a transmite informația, publicul își pierdea interesul. Așa am gândit și deschiderea către Ucraina, ca potențial colaborator. S-au semnat protocoale de colaborare cu Universitatea Umanistă din Ismail. Am gândit un prim proiect, cu sprijinul DPRRP, dar proiectul are și alte forme. L-am numit „Program de internaționalizare a învățământului superior din România și Ucraina”- axat pe mobilități academice, dar și pe alte direcții. O primă etapă a avut loc la sfârșitul anului 2016, am primit la Galați 18 studenți și doi profesori-îndrumători, care au venit pentru un curs de limba română, de diferite niveluri. În primăvară, va fi încă o secvență de curs, de limba română, apoi studenții din Ismail vor putea fi incluși în activități de practică pasivă, în diferitele școli cu care Universitatea noastră are acorduri de colaborare. Vor fi lecții demonstrative, ce vizează nu numai limba română, ci și limba engleză și franceză, istorie și management. Profesorii de limba română vor preda la Ismail, la grupele lor. Pentru profesorii veniți la Galați am făcut o demonstrație, le-am arătat cum predăm, au fost uimiți că studenții străini veniți la Galați învață repede limba română. Se pare că tipul de abordare didactică de la noi, din România, este mult mai interactiv. Au fost uimiți de „joaca” cu studenții, cu convenția acestei metode, de a face cursurile degajate, relaxate. Am vrut să le arătăm profesorilor și studenților din Ucraina că se poate ca o grupă atât de diferită, de creștini, musulmani, atei, evrei, arabi etc. să fie prieteni și să aibă același scop – acela de a învăța limba română. Se simte că și pentru Ucraina este necesară modernizarea procesului didactic, de a-l racorda la timpul în care trăim. Au nevoie de sprijin în schimbarea perspectivei asupra limbii române ca disciplină. Mai explicit, învățarea pe de rost a unei poezii de către student nu mai folosește – aceasta este o metodă eficientă la vârstele mici, pentru deprinderea specificului rostirii, a dicției. La vârstele mari, nu mai avem probleme logopedice, nu se admite umplutura, deci comunicarea se face cu eficiență, cu terminologie evoluată, funcțională, practică. Acum deprindem sensuri, conotații, metafore, suntem la alt nivel. Greu a fost și când le-am spus profesorilor că trebuie să renunțe la practica prin care își forțau elevii să învățe definiții. Problemele de viață nu se rezolvă cu definiția predicatului. Elevul nu e lingvist, și nici academician, el trebuie să știe să comunice, să aibă maxime informații practice, nu metalimbaj. Acesta din urmă este obiect de interes pentru specialist, pentru profesor, nu pentru cel care trebuie să își demonstreze competențele de comunicare.

Rep.: Au fost studenți buni și interesați cei din Ucraina?

G.N.: Unii dintre ei ne-au mulțumit în versuri, au fost încântați de metodele de învățare. Lucrăm încă la rezultatele primei etape. Din păcate, colaborez cu cei din Găgăuzia și din Ucraina, și nu am reușit încă să aud de la ei și critici. Au o cultură a laudei, nu știu să transmită și ceea ce nu le place sau nu consideră potrivit cu activitatea lor. Sau poate că noi am lucrat doar cu cei care n-au avut rezerve față de program și față de experiența noastră, ori noi chiar suntem foarte buni … Oricum, noi nu îi învățăm limba română, noi îi învățăm s-o predea mai eficient.