La 8 septembrie 2018 Centrul de Informare al României din Ismail sub conducerea neobositei coordonatoare Natalia Ursu, cu sprijinul Ministerului Românilor de Pretutindeni și Institutului ”Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni din București a organizat conferința ”Limba și identitatea românescă” și un program cultural ”Limba noastră”

(mai mult…)

Read More

„Eu am fost în vreo două comisii de cercetare a evenimentelor din decembrie. Care au ajuns la două concluzii: că a fost revoluţie şi că a fost lovitură de stat”

Ilie Plătică-Vidovici, maior în rezervă, un altfel de Dan Iosif al Revoluției confiscate de colaboraționiști, fost baron de Galați, lichidator al economiei socialiste a Galaților (dislocat din satrapismul perimat PSD-ist prin puciul de haită de animale politice flămânde în frunte cu fiara dominantă  Dan Nica), fost senator PSD, contra-revoluționar de Galați, a murit. Puțin înainte de aniversarea/comemorarea/rememorarea trecerii a 30 de ani de atunci.

La doar 68 de ani, Ilie Plătică-Vidovici a plecat să facă oleacă de confiscare de revoluție și pe înălțimile amețitoare ale veșniciei. Nu se știe câți dintre cei care i-au reproșat maiorului Plătică că a ratat (ne)șansa Galaților de a intra în rândul „orașelor martir” îi plâng dispariția. În mod normal, pe mulți ar trebui să ne doară această plecare. Evident, am pierdut iremediabil posibilitatea de a mai afla câte ceva din conotațiile unor întâmplări de acum 30  ani, când furăm loviți de „frontul salvării” și s-a produs deghizarea comunismului în pesedism. Cu moartea lui Ilie Vidovici, am ratat ocazia de face ceva igienă socială prin culisele secretelor Revoluţiei de la Galaţi.

Se știe, timpul le rezolvă pe toate,mai ales prin moarte, dar  nu și în situația revoluționarismului derizoriu de la Galați.Maiorul Ilie a dejucat /devalizat Revoluția poporului, acum a jucat ultimul renghi-a murit exact la aniversarea/comemorarea de 30 de ani.

Au dispărut deja destul de mulți din puzderia de revoluționari pe care ne-a lăsat-o surogatul de revoluție gălățeană din 1989. Acum, prin moartea subversiv/diversionist anonimă a maiorului Ilie Plătică Vidovici (n-am auzit de vreun comunicat, un necrolog, o adunare mortuară convocată de partidul lui de suflet, PSD), rătăcirea politică și administrativă a Galaților rămâne într-o ceață și mai adâncă.

Rămân de la maiorul contrarevoluționar Plătică niște interviuri în presa națională și câteva secvențe filmate pentru Express Tv și Vox Tv, pe care am apucat să i le smulgem la împlinirea a 10 și 20 de ani de la freneziile paranoice revoluționare aduse și la Galați de nevrozele din decembrie 1989. Aceste secvențe-mărturii au stat la baza filmelor documentare „Lovitură de județ”(1999) și „Nicio revoluție”(2009).

Redăm câteva pasaje de esență din aceste conversații, cu un personaj captivant, fabulous, zeflemist, ironic, incredibil, frust, brutal, nemilos, intrigant, cinic, sarcastic, inteligent, sclipitor deseori, chiar și atunci când tăria vinului pe care îl sorbea îl urca la un nivel de limbuție revoluționară. Dumnezeu să-l ierte și să ne ierte dacă vom uita calea spre hățișurile unde s-a rătăcit memoria colectivă, cale spre care pare că ne-a ghidat cumva mucalitul maior  urcat la veșnica Revoluție  a imortalității, Ilie Plătică Vidovici.

Nu trebuie uitat un pasaj de pomină din cele spuse de maiorul Plătică despre cei 13 din CFSN Galați, arestați în 24 decembrie 1989 și închiși în buncărul ALA Galați:  „Până când au fost arestaţi cei 13? „Până pe 29 decembrie, după multiple telefoane primite de la Petre Roman, de la Ion Iliescu, de la Cazimir Ionescu. Ăştia au zis: „Ajunge, destule lacrimi, morţi avem destui, nu mai are niciun rost”.

Nu trebuie uitat nici ce a spus criticul Viorel Ștefănescu, întrebat despre revoluția dubioasă de la Galați: „Revoluția n-a învins, ne-a învins!”   

”Asta-i naţia, asta-i generaţia, asta-i creaţia. De fapt, e recreaţia”

Reporter: Domnule Plătică, spuneţi oamenilor cum e cu marea dezamăgire, şi cu revoluţia şi cu aniversarea ei de 20 de ani.

Ilie Plătică: Am ratat şi treaba cu neamţu! Nu mai era posibilă o tâlhărie de asta, de-a lui …cum se întâmplă. Românii şi-au refuzat şansa asta. Asta-i naţia, asta-i generaţia, asta-i creaţia. De fapt e recreaţia. Nici nu mai ştii la ce să te aştepţi.

Rep.: Să trecem la treburile revoluţiei de acum 20 de ani. Nu prea înţeleg cum de nu v-au mai invitat la comemorările obişnuite, deşi aţi făcut revoluţie şi dv. Faceţi parte din Revoluţie!?

I.P.: Eu nu…Nu, nu, nu mai fac. După 20 de ani văd treburile mai limpede…Erau cam învălmăşite…Ce erau…cum voiau…am încercat să răspund… Se bat lucrurile cap în cap şi astăzi. Cei de atunci îşi mai dau cu părerea încă…

Rep.: A fost revoluţie deturnată?

I.P.: Nu cred…Că şi atunci erau, ca şi acum, juma-juma. Unii care veneau să-şi apere drepturile şi privilegiile – şefi de partid, alţii – şi unii care voiau să dispară Ceauşescu şi familia. În acest melanj, unii erau de bună credinţă, făceau revoluţie şi alţii care tatonau treburile, să vadă unde se regăsesc ei, prin schemele viitorului…Cam asta a fost şi la Galaţi.

„Aveam doar dezinformaţii! Rusu, Gurău, Vasiliu aduceau dezinformaţii!”

Rep. Cine era Revoluţia, cine era contrarevoluţia?

I.P.: Nu pot eu să definesc tagmele. Dar, de parte Revoluţiei era unu Vasilache, unul Ferariu…un muncitor…

Rep.: Şi Apostol Gurău, profesor!

I.P.: Aici am dubii serioase că făcea parte Gurău din acea categorie…Mă bazez pe faptul că în 22 decembrie, pe la ora 12, 14, cât o fi fost…Apostol Gurău a intrat în consiliu…în Prefectură, lovind uşa cu piciorul. Dacă apăsa clanţa, elegant, uşa era deschisă… Dar el a intrat ca un imperator, credea că i se cuvine postura de şef, a unei formule de lucru…Au fost discuţii de ore, despre care am auzit doar, că a fost o încrâncenată bătălie între Apostol Gurău şi Benone Puşcă, pentru a fi unul dintre ei şef al noului Consiliu Provizoriu. Când am ajuns eu acolo, s-a şi înfiinţat un domn, pe la 21-22 seara, cetăţean care a spus că e reprezentantul  revoluţiei de la Bucureşti pentru judeţul Galaţi. Toţi erau anonimi, dar ăsta avea nume, Pârcălăbescu, era comandantul diviziei, era colonel şi era omul care între 17 şi 24 nu era de găsit. Nu răspundea la telefon, …era ocupat… sau plecat…Căutând prin hârtii, acte, unde căutau să se regăsească unii revoluţionari, te apucă amuzamentul.  În 02 01 1990, respectivul era general-maior, atât de merituos era! Pe 24, hai să ne lămurim, bre! Băi Vasilache, de ce spui că sunt terorişti la uzina de apă? Da tu de ce spui că sunt elicoptere la port? Se trăgea în Bucureşti focuri, în case, în balcoane…La Galaţi sunt urme de glonţ? Ca decizie a lui Plătică? Sunt interpretări…Eu nu aveam cum să spun că sunt terorişti, fiind în birou. Aveam doar dezinformaţii! Rusu, Gurău, Vasiliu aduceau dezinformaţii! Nu puteam să spun „Du-te şi trage!” La secretare, era un panou melaminat, cu conexiunile telefonice din clădire…Cineva bine implicat în problemă mi-a spus mai târziu de unde venea telefonul, de la „răţuştele”, cleştii pe care le manipulau gărzile patriotice. Nu presupun!  Comandantul gărzilor a scris în 24 o scrisoare de credinţă către Comitetul Central al PCR. „ Noi, ofiţerii din Statul Major al Gărzilor suntem alături de Comitetul Central şi vă slujim cu bună credinţă…” Gărzile nu erau subordonate Ministerului Apărării, ci Comitetului Central al PCR. Era un şef acolo, Pârcălăbescu, şi ce spunea coana Leana, aia puneau în operă.

„Şi Puşcă, şi Durbacă sunt revoluţionari!  Păi şi ei au titlul de luptător în revoluţie!!…Da spune coane, cu cine dracu te-ai luptat?”

Rep.: Scrisoarea a coincis cu sosirea la Palat a lui Carol Dina?

I.P.: Pe 24 la ora 12, un maior Simion, şeful Geniului din Divizia  a 2-a, se duce la Prefectura din Brăila, în compania primului secretar Lungu, însoţit de doi soldaţi înarmaţi, şi – rap, rap- intră în biroul preşedintelui  Consiliului Provizoriu revoluţionar şi decretează: „ Din acest moment, toar’şu Lungu este şeful judeţului! Poftiţi, intraţi în atribuţiuni!” Există chiar un film…cu momentul Brăila. Cam în acelaşi moment, la Galaţi, lângă Poşta Centrală s-a adunat elita comunistă. Nu venise cine trebuia să vină. Ăla s-a dus la Consiliul Judeţean, la subordonaţi.

„ Gata şefu, spune-ne ce avem de făcut!” S-a dus la GP, adică braţul înarmat al poporului, care a plecat de la Slatina cu bâtaci, de i-a căsăpit şi pe ăia de la Timişoara. Lumea nu prea vrea să ştie sau să audă despre aşa ceva. Mă rog, jumate ar vrea…

Rep.: Ce semnificaţie are acum episodul cu aruncarea lui Puşcă şi Beuran de la balcon, de către revoluţionarii înfuriaţi?

I.P.: Hmm! Are, că eu ştiu asta de la Vasiliu. S-a dat în stambă, că doar e artist! A spus în 22 pe la 12-13 – hai să-l arestăm pe ăsta! A vorbit de funie în casa spânzuratului, că i s-a nimerit şi lui. Credea că lumea e atât de proastă, că avea la el un bilet cu cărţi împrumutate de la alţii, notate toate cu X, Q, Y, OP, 40, 17… Avea mai multe cărţi, şi ca să ştie el cui le-a împrumutat…Când s-a dus la Bucureşti cu mesajele, şi vi-l pot arăta, nu spunea de loc – da de loc!- jos comunismul. Păi el ştia că vine rândul lor, al ofiţerilor sub acoperire. Ăştia-s revoluţionarii Galaţilor! Au plecat cu gândul bun, au strigat” Fără privilegii!” , dar de la gândul bun s-a ajuns la o hoţie pe faţă. Că ăla vrea hectaru, că ăla vrea 400 de milioane… L-i s-a dat recompense, terenuri, bani, şi nu doar la cei care au căzut la datorie…Şi Puşcă, şi Durbacă sunt revoluţionari!  Păi şi ei au titlul de luptător în revoluţie!!…Da spune coane, cu cine dracu te-ai luptat?

Rep.: Să vă aduc aminte: dumneavoastră ştiţi ce stres şi teroare au simţit directorii, printre care şi Durbacă, la sala CFR, când revoluţionara Daniela Buruiană a strigat „ Gaze!”, ca directorii să fugă afară, şi să-i împuşcaţi cu mitraliera de pe acoperiş?

I.P.: Domnule Vasilache, eu cred că dv. nu vă simţiţi bine cu capul!

Rep.: Şi dacă sunt martori şi mărturii?

I.P.: Sunt…Da la şedinţă nu era nici o mitralieră, nici nimic! A fost un incident, moment comic. Eu plecând pe la urmă, se evacua sala şi m-am întâlnit cu Radu Macovei. Unul dintre cei de acolo se repede la mâna lui Macovei şi a strigat violent „Trădare!”, când Macovei a vrut să-şi aprindă o ţigară. Ce trădare o fi văzut, da să-l dărâme jos! Atunci a strigat dna pe care aţi amintit-o chestia cu gazele. Ce gaze să fie? Puţea a subsol, era mirosul de subsol, de mucegai, că nu prea era aerisit. Nici nu ştiu dacă ea putea să deosebească mirosul de gaze toxice de cel de mucegai. Gaze, draci! Cum să omori directori? Păi nu mi-i punea pe toţi în cârcă? Tot ce se întâmpla, eram vinovat, că eram vicepreşedinte cu probleme de ordine publică. Chiar şi aşa, m-au acuzat de toţi morţii din perioada aia. Şi unul de la Bazinul Nou, şi unul călcat de tanc…Dar eu nici nu eram venit la Prefectură când se întâmpla. A mai fost şi răfuiala de la Penitenciar, cu miliţienii, hoţii…Că Galaţii e oraş mare.

„Era o operaţiune tehnică, militară: cine încurcă, cine e cu zvonistica, trebuie dat deoparte”

Rep.: Galaţii au ratat „şansa”  de a deveni oraş-martir, datorită dv: aţi arestat Comitetul Provizoriu, din motive de amatorism.

I.P.: Nu! Uite, îţi arăt, dacă eşti dispus, două hârtii. Galaţii – şi se întâmpla în toată ţara – îşi primenea mereu Comitetul. Sunt tăieturi, adăugiri, tăieturi…Şi vine momentul 24. Am făcut ceea ce am crezut eu că trebuia făcut… Era o operaţiune tehnică, militară: cine încurcă, cine e cu zvonistica, trebuie dat deoparte. Ăştia sunt! Mai mult, au fost acolo procurori, care existau, n-a fost o şurubăreală…A fost pe faţă! Timpul a dovedit că arestaţii mei erau ofiţeri sub acoperire, colaboratori ai securităţii, ai poliţiei…Ei veniseră să vadă cine ce face, ca să poată raporta. Era unu Vasilache, care, ca neamu prost, punea şi mâna la ureche. L-am gonit eu de vreo 4-5 ori…Şi zice: „Păi, trebuie să ştiu şi eu, că de aia eram pe acolo!” Ce să ştie? Păi, UM-urile aveau nişte coduri. Înregistra codurile, şi transmitea…Aşa  a fost. Mi-a spus şeful poliţiei, imediat după ianuarie, nu ştiu cum îl mai chema: „Lasă-l bre pe ăsta, că e omul nostru!, ne mai dă şi el nişte informaţii…nişte şurubăreli…”. Eeee, zic, ia-l bre! Ăştia erau. În  viaţa de zi cu zi oamenii fac tot felul de gesturi, deşi nu ştiu pentru ce. Vin ăia din altă tabără… și mă înjură. Până văd eu adevărul ăla, rămân înjurat.

Rep.: Şi i-aţi arestat! Concluzia?

I.P.: Păi, stau eu să mă tocmesc cu hoţul? N-am făcut asta. Concluzia? Trage-o tu! Uite, în noaptea aia m-am dus la cazarmă. Eu îi dădusem ordin subordonatului să-i înscrie la drepturi, să le pună paturi în club…la mâncare, toate ce trebuia făcute.Când el a vrut să iasă pe poartă, lumea  a asaltat autobuzul: „Dă-ni-i pe ticăloşi, să-i judecăm noi!” Omul s-a orientat, a mers până la prima unitate, la 50 de metri, şi i-a băgat acolo. A zis Vasiliu şi Gurău că era buncăr…Păi ăla era punctul de comandă al unităţii, al apărării locale. Acolo trebuiau să muncească şi să lupte nişte oameni, erau condiţii. Şi presa, în care erai şi tu, a preluat ca nişte papagali că i-am băgat la buncăr, atomic, subatomic…Că uite ce a făcut Plătică! Ce condiţii mai trebuia? A fost o greşeală, că am dat raţii pentru vreo treizeci de soldaţi, pentru vreo 3-4 zile. Când i-am băgat acolo, au spus că n-au mâncare. „Ia biscuiţii, ia conservele, şi dă-le!” A uitat unu să le ia lame de bărbierit…da nu sunt eu vinovat…că mai sunt şi din ăştia. Ce foame au făcut? Fiecare cu pătrăţica lui, cu partea lui de contribuţie. Eu atât am vrut: să nu moară oameni.

Rep.: Şi aţi reuşit.

I.P.: Da, dar dl. Gurău şi-a luat armă: „…că eu sunt preşedinte!” Dl Vasiliu şi-a luat armă de la Bucureşti…de la tat’su, că e fiu de colonel de miliţie sau de securitate…Care au putut s-a înarmat . Şi Ceauşescu nu era dibuit. I-am spus: „Domnu preşedinte, lasă bre arma aia, că ţi-o ia unu şi ţi-o bagă în coaste, şi după aia fluieri…!” În totala mea lipsă de inspiraţie de atunci, ha, ha, am propus…ăla…ăla..da tocmai doi dintre ei nu trebuiau să fie…că erau ofiţeri sub acoperire. Nu ştiam la ora aia…Intrasem la dubii…dar era târziu…era două noaptea.

„Păi, cum dracu, un rahat de locotenent din Solena e bara – bara cu Militaru şi e agent GRU?!?”

Rep.: Mai zic şi azi nişte revoluţionari, că aţi fi fost un pion otrăvit al FSN şi al serviciilor străine, care trebuiau să deturneze revoluţia către ce era programat să fie.

I.P.: Eeee, bă Vasilache, eşti un pic copil imatur. Tu vrei să judeci, să demontezi, dar eu nu vreau să demontez nimic. Eu spun aşa: Un Ilie Plătică, trăit într-un oraş de 4000 de oameni, fiul unor ţărani cu 4 clase, e găsit agent KGB, are legături cu generalul Militaru!  Păi, cum dracu, un rahat de locotenent din Solena e bara- bara cu Militaru şi e agent GRU?!? Dacă poţi să concepi aşa ceva, scuză-mă, eşti idiot! Ca toţi ăilalţi care cred la fel! E aberant! De unde şi până unde? Dacă era ceva să fi fost, nu ajungeam eu la infanterie. Dacă mă dădeau la intendenţă, ajungeam şi eu general cu patru stele…ca fiul ploii Tismănaru ăsta…

În Galaţi eram locotenent major, eram singurul comandant de pluton cu grad de locotenent major. Ce GRU, ce KGB? Ţara asta dacă se pierde…Vila mea e un bloc cu 10 familii, şi eu am un apartament. Eu nu am nimic în bancă, mănânc o pâine…ca orice om. Nu m-am băgat la afaceri, nu m-am priceput…Stau liniştit, cu uşa deschisă…Nu am pus mânuţa…nu am prăduit nimic. Poate să-mi bată oricine şi oricând la uşă.

„Nu suntem un popor genial! Avem şi din ăştia, dar naţia română tocmai pe ăştia îi calcă în picioare”

Rep.: 20 de ani s-au dus deja. Ce vă frământă în al 21-lea?

I.P.: Românilor să le iasă din cap teza biciuită de Ceauşescu, cu genialul nostru popor. Nu suntem un popor genial! Avem şi din ăştia, dar naţia română tocmai pe ăştia îi calcă în picioare. Popor harnic? În nici un caz!! Soldăţeii mei …cum erau ei, nu dădeau în brânci de treabă, nu-i dădea zorul afară din casă. Am ajuns la concluzia că ei nu vroiau nici atunci, când erau conştientizaţi, nici acum, când au şi un ban de primit.

Rep.: Am să mai vin cu o diversiune: aripa ideologică fesenistă, a lui Iliescu, a fost înlocuită cu aripa executivă, securistă, a lui Băsescu.

I.P.: Citesc şi eu cărţi. Păi, securiştii – da cine sunt securiştii?- mă momeau pe mine să fiu comandant de regiment la Râmnicu, la Topraisar. Nu vrei? Nuuu! Securiştii erau ăia care îţi spuneau ce ai de făcut.

Rep.: Cine v-a spus să trageţi în noapte cu mitralierele grele? Erau terorişti cu elicopterele?

I.P.: În noaptea de 23 spre 24 s-a dat alarma de lupă aeriană. Era confirmat, dinspre Sulina spre Galaţi. Şeful de la ALA  m-a alertat…planul de acţiune trebuia pus în funcţie. Eu nu ştiam nimic…deci nu puteam eu să dau ordin să se tragă.

„Eu am fost în vreo două comisii de cercetare a evenimentelor din decembrie. Care au ajuns la două concluzii: că a fost revoluţie şi că a fost lovitură de stat”

Rep.: Vă încearcă nişte resentimente că nu vă mai cheamă autorităţile la aniversarea evenimentului din 89?

I.P.: Nu le-aş spune aşa. Nu mă încearcă…Ce era în inima românului în 89 nu stătea în Dincă, în Plătică…Lumea se săturase de Ceauşescu cum se va sătura şi de Băsescu. Dar nu fac politică…Lumea s-a ridicat: unii pentru privilegiile lor, alţii pentru a fi contra lor. E o ciocnire care ţine şi azi şi va mai ţine. Va fi o eternă luptă de interese. E democraţie. E şi la alţii la fel. Sau cam la fel. Cam nasol. Vreţi ceva grandios de final? Cred că şi spectatorul dv de tv nu vrea să audă adevărul adevărat. Eu am fost în vreo două comisii de cercetare a evenimentelor din decembrie. Care au ajuns la două concluzii: că a fost revoluţie şi că a fost lovitură de stat.

Rep.: Clasic românesc! Se poate și altfel, dar merge și-așa!

I.P.: Iartă-i Doamne! Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu am nici un suflet  de om pe conştiinţă.

Read More

Mihail Mecineanu, liderul Asociației cadrelor didactice de etnie română din Regiunea Odesa, pune mare preț pe curajul afirmării identității

Rep.: Dle Mecineanu, ați început mandatul de lider al Sindicatului profesorilor de limba română din Regiunea Odesa cu porți închise – mă refer la ușile sigilate ale Centrului de Informare al României de la Ismail, în ziua când ați convocat ședința de constituire. (mai mult…)

Read More

Nici viitorul nu mai este ce-a fost odată! Guvernarea momentului Centenar România 1918-2018 nu este câtuși de puțin preocupată de coeziunea societății românești, nu amintește în discursul public despre necesitatea unirii națiunii în jurul unui ideal național, în epoca europenizării și globalizării.

Avem noroc însă de niște oameni care sunt conștienți că la 100 de ani de la Marea Unire trebuie să privim cu bucurie și speranță la România viitorului, cu toate acumulările și realizările unui trecut plin de evenimente care au conturat devenirea unui mare popor în limitele României Mari. Suntem încă la Centenar România și conferințele publice organizate în lunile februarie și martie 2019 la Galați, de către Muzeul de Istorie și Direcția de Cultură, ne reamintesc câteva dintre reperele forte ce au punctat „Cum s-a făcut România Mare”.

(mai mult…)

Read More

Pe 26 si 27 ianuarie, la Odesa si Ismail s-a aflat o echipă de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP), condusă de secretarul de stat Victor Alexeev. Au mai făcut parte din delegație Adriana Dănilă, director cabinet, Cosmin Nicoară și Radu Cosma, referenți. Delegația MRP s-a întâlnit la sediul Centrului de Informare al României din Ismail, cu membrii asociațiilor românești, cu cadrele didactice și oameni de cultură din regiunea Odesa.
Principalele teme abordate au fost lansarea programelor de finanțare ale Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, condițiile în care comunitățile românești de peste granițe pot beneficia de finanțare nerambursabilă. Nu în ultimul rând, s-a discutat și despre problemele cu care se confruntă etnicii români din sudul Basarabiei istorice.

Oaspeții au prezentat asa-numitul Ghid al Beneficiarului – proiectele cu finanțare din partea Guvernului României destinate românilor din afara frontierelor, în anul curent.

(mai mult…)

Read More

Se ridică la 52% procentul basarabenilor care doresc unirea cu România condiționat, pragmatic: dacă pensiile și salariile sunt ca în România, suntem de acord să ne unim cu România!

Vlad Cubreacov, președintele Asociației culturale „Răsăritul Românesc” din Crihana Veche-Cahul, Republica Moldova

Reporter: Basarabia – va fi veșnic zonă de experimente între lumea vestică și lumea slavă? Va fi în mod fatal zona tampon între două lumi și culturi?

Vlad Cubreacov: Toate sunt geopolitică în Basarabia. Fie că este geopolitică globală sau doar regională, ba chiar și una internă a Basarabiei, situația este precară și nu putem spune cu certitudine încotro o vor lua lucrurile sub presiunea contextului. Putem însă observa o serie de tendințe, conturate în ultimele decenii. E un teren pe care tot ce-i românesc devine tot mai sigur. Faptul că Republica Moldova este cel mai mic vecin al UE din cei 22 existenți și are cel mai mare număr de cetățeni europeni în interiorul său – cam 30% – îl distinge dintre toți ceilalți vecini și ținând cont de dorința tot mai accentuată ca și celorlali cetățeni ai Republicii Moldova să-și restabilească drepturile de cetățeni europeni, ne deschide o perspectivă foarte clară: în cel mult 10 ani, Republica Moldova va fi un stat integrat cam 60-70% în UE, prin cetățenii săi. Azi am ridicat pașaportul băiatului meu, pe care scrie Uniunea Europeană – România. Uniunea Europeană pentru noi este România. Astea sunt sinonime. Faptul că sunt – cam un milion dintr-o populație de trei milioane – au depus dosare pentru redobândirea cetățeniei UE ne arată că acest număr se va ridica în doi ani la 1,5-1,8 milioane. Socotim aici și cei 100 000 de solicitanți ai cetățeniei bulgare, bulgari și găgăuzi, ce au recurs la dreptul etnic. România nu recunoaște dreptul etnic în acordarea cetățeniei, dar statele vecine acordă cetățenie pe criteriul etnic. România acordă cetățenia numai pe criteriul istoric. Pot cere cetățenia doar urmașii până la a patra generație. Bulgarul din Antarctida își asumă identitatea și reușește. Chiar dacă nu a locuit nici el  și nici strămoșii lui în Bulgaria, i se dă cetățenie asumată. Așa fac toți cei din jurul nostru.

„Când Republicii Moldova nu-i mai rămâne nimic, tot ce-i mai rămâne este România”

Rep.: România procedează greșit?!

V.C.: România procedează în contrast cu toată planeta. E o prostie, se autosabotează. E o enigmă, un paradox inexplicabil. Toată lumea se revoltă, i-am văzut pe românii din Transnistria – sunt prima comunitate, românii din Timoc, românii din Balcani (sudul Albaniei-nordul Greciei), adică acolo unde sunt comunități autohtone, nu diasporale. Revin la Moldova – avem un comerț bilateral cu România care excede comerțul cu toate statele lumii luate la un loc. Fiind parte a pieței europene, circa 70% din comerțul exterior al Republicii Moldova se face cu Uniunea Europeană, din care 60% este cu România. Atât pe import cât și pe export. Acum cu Rusia mai avem 11%, adică achiziția de gaze naturale. Când va fi dată în funcțiune conducta Ungheni – Chișinău  – cam într-un an și jumătate sau doi – după ce Transgaz a achiziționat compania moldovenească de gaz, comerțul cu Rusia se va duce la 0,5 procente. România va avea cam 80%, partea leului. Asta va fi integrare comercială, dar și integrare energetică. Mai ales că într-un an va fi realizabilă și interconectarea electrică, prin liniile de înaltă tensiune de la Isaccea-Vulcănești și Vulcănești-Chișinău. Va fi astfel posibilă decuplarea de la centrala electrică de la Cuciurgani, din Transnistria. Prin această conexiune, populația Moldovei finanțează regimul separatist de la Tiraspol. Trebuie să avem alternativă, și aceasta este România. Cineva spunea odată: „Când Republicii Moldova nu-i mai rămâne nimic, tot ce-i mai rămâne este România”. Așa este-Moldova este salvată de România sub toate aspectele – energetic, comercial, economic, cultural

„Noi am ieșit din Uniunea Sovietică, dar Uniunea Sovietică n-a ieșit din noi”

 Reporter: Realizează mare masă a populației din Moldova această integrare? Basarabia are inima în vest, dar picioarele rămân tot în URSS?

V.C.: Nu! Mentalitățile, este adevărat, rămân…Noi am ieșit din Uniunea Sovietică, dar Uniunea Sovietică n-a ieșit din noi. Este o realitate tristă. Procesul de desovietizare e în plină desfășurare. Dacă analizăm datele ultimelor recensăminte – cam mereu falsificate – arată că numărul celor care se declară vorbitori de limbă română sau etnici români este în creștere. S-ar putea ca la următorul recensământ numărul vorbitorilor de limbă moldovenească să fie mai mic de jumătate din masa de românofoni. Și structura de vârstă este o surpriză-cei care se declară vorbitori de limbă română sunt tineri. Cei care sunt etnici români și vorbesc limba moldovenească sunt cei formați în timpul Uniunii Sovietice.

Rep.: Cine este mai prezent la vot? Prima categorie sau a doua?

V.C. A treia – indiferenții. Absenteismul este dominanta, ca de altfel în toate țările. La vot vine doar o treime din electori. Sunt reacții diferite față de modificările Codului Electoral și de structura electoratului. Dacă ne referim la majoritatea formată din socialiștii lui Dodon și democrații lui Plahotniuc, sistemul de vot mixt introdus de curând va oferi o altă structură a aleșilor. Parlamentul este unicameral, cu 101 deputați, un deputat  reprezintă un procent din masa de voturi exprimate, 51 vor fi aleși pe liste de partid, ca înainte, 50 de deputați vor fi aleși în circumscripții uninominale. Republica Moldova era până acum un caz unic-toată țara era o singură circumscripție. Puteau fi mai multe, dar autoritatea electorală centrală hotăra în fiecare ciclu electoral numărul de circumscripții, și de fiecare dată stabilea că există o singură circumscripție. Parlamentul rezultat era reprezentativ pentru întreaga populație, inclusiv pentru 11% din teritoriu, ocupat de Federația Rusă, adică Transnistria. Acolo nu mai există autoritate moldovenească, exceptând enclava de la Dubăsari. Europa a criticat acest sistem mixt, e o premieră absolută, nu știm dacă nu cumva, în replică, separatiștii din Transnistria nu vor recunoaște Parlamentul de la Chișinău, adică să invoce reprezentativitate doar în teritoriul unde s-au ținut alegeri. Vor vrea un Parlament paralel, ce va duce la schema unei federalizări.

„Dacă cineva ar suprima limba română în școală, ar fi grevă generală în Basarabia”

Rep.: Alegeri pentru Parlamentul din Republica Moldova în decembrie, februarie sau martie? Cu binomul Dodon-Plahotniuc sau cu cine? Care este liderul providențial?

V.C.: Liderul nu există! „ Suntem români și punctum!” țipă chiar liderii din partidul lui Plahotniuc, Partidul Democrat. Copii lui Dodon învață la liceul Prometeu din Chișinău, cu profesori din România, liceu privat românesc. Jocurile sunt mai subtile. Voronin probabil că va fi trimis la pensie de către alegători. A vorbit foarte mult împotriva a tot ce este românesc, dar sub aspect practic nu s-a atins de limba și școala românilor. Vladimir Filat se declara român, dar când a venit în fruntea guvernului, a anulat istoria românilor din școală. Sunt paradoxuri, discursul politicienilor de la Chișinău este susceptibil de ipocrizie și lipsă de realism. Manipulează până își văd voturile în traistă. Dacă cineva ar suprima limba română în școală, ar fi grevă generală în Basarabia.

Rep.: N-ar fi la fel de hotărâți când este de confirmat drumul spre Europa!

V.C.: Ba da! Ce-mi place la Chișinău sunt sondajele făcute de instituții neutre, cum sunt institutele democrate sau republicane americane, doar pentru uzul propriu, la fiecare jumătate de an. Au tot felul de întrebări în chestionare pe care nu le găsești în alte sondaje. Ei iau temperatura societății la fiecare jumătate de an. Tendințele se văd clar. Câți sunt pentru unire? 33%! Acum! E foarte mult dacă ținem cont de regula de aur a sociologiei, a celor 20 de procente: când o tendință sau fenomen are 20 de procente devine ireversibilă, insuprimabilă, capătă logică internă cu forță de autopropulsie. Cu toate presiunile sovietismului și ale comunismului, cu fricile acumulate, cu manipulările și intervenția mediatică străină, societatea românească din Basarabia a trecut de mult la o direcție de mișcare ireversibilă. Sunt convins. Problema este că se ridică la 52% procentul basarabenilor care doresc unirea cu România condiționat, pragmatic: dacă pensiile și salariile vor fi ca în România, suntem de acord să ne unim cu România! Adversarii unionismului și europenismului sunt mai puțini decât cei care își doresc sincer, fără rest, sau condiționat, unirea cu România și integrarea în Uniunea Europeană. Dar indiferent de ce crede populația, Republica Moldova are un grad de integrare foarte ridicat cu România și Uniunea Europeană. La realitatea în mișcare trebuie să fim atenți, nu la vorbele care se spun…

„Sunt convins că în 10 ani majoritatea populației din Bugeac se va declara română și vorbitoare de limbă română”

Rep.: Propagandistic, este însă un argument forte pentru Bugeac.

V.C.: Așa este, populația din Bugeac este derutată identitar, se încearcă amputarea memoriei, ștergerea identității, diluarea ei. Suntem în proces de refacere, ca organism național pentru milioane de români din aceste 11 județe ale României, rășluite în 1940. Se vede asta și la recensământ. Sunt convins că în 10 ani majoritatea populației din Bugeac se va declara română și vorbitoare de limbă română. E un proces care durează, trebuie să avem răbdare. Important este să nu fie deturnat acest proces.

Rep.: Ce factori de risc sunt? O piață a muncii rusească mai atractivă?

V.C.: Nu, nu! Condițiile economice din Rusia fac ca numărul migranților din Moldova să scadă. Foarte mulți de la Moscova revin acasă la Chișinău sau acasă în Basarabia, își perfectează pașaportul românesc sau o altă cale de plecare legală în occident, schimbă Rusia cu occidentul foarte ușor. Cei mai mulți merg în Italia și Marea Britanie.

Rep.: Ce va fi la alegeri?

V.C.: Eu cred că binomul care și-a făcut o lege după chipul și asemănarea sa nu va mai da o reprezentare autentică și le va da majoritatea. Au o lege după placul lor. Paradoxul este că nu vor deturna drumul european, ei și acum conduc. Este o oligarhie care stăpânește economic Moldova. 80% din banii Republicii Moldova sunt la Chișinău. Cine controlează Chișinăul, controlează Republica Moldova. De asta s-a demis primarul, prin comandă politică, deși nu pot proba asta…Și nici nu au fost anunțate noi alegeri. Primarul interimar este necunoscut, dar probabil tot al binomului este.

„Dacă decupăm  Tiraspolul, care concentrează populația rusească, Transnistria este mai românească decât Basarabia”

Rep.: Nu asta au urmărit mereu – Transnistria și Găgăuzia, două cuțite înfipte în pieptul și picioarele Basarabiei?

V.C.: Trebuie să privim realist, la nivelul speculațiilor juridice. Este numai în parte adevărat. Ce reprezintă Găgăuzia? 26 de primării, din care doar 22 sunt majoritar găgăuze, în 4 sunt minoritari. Sunt o jumătate de raion. Apoi este discontinuitate teritorială, sunt patru insulițe. Din 24 de licee au rămas cu 15, și s-ar putea de la anul să rămână doar 9. Sunt norme, populația școlară este în scădere drastică, au fost 170 de mii și acum sunt 90 000. Nu este nici un pericol real. Dacă decupăm  Tiraspolul, care concentrează populația rusească, Transnistria este mai românească decât Basarabia. Ceea ce oferă Transnistria republicii Moldova este posibilitatea de a controla ambele maluri ale Nistrului pe segmentul navigabil. Și Nistrul este cam al cincilea fluviu în Europa. Puțină lume știe.

Rep.: Psihoza moldovenismului este susținută în Ucraina de existența Transnistriei, în care limba oficială este moldoveneasca.

V.C.: Ucraina este singurul stat după Transnistria care vehiculează această aberație. O face în scopul deznaționalizării mai ușoare a românilor, prin fragmentarea lor.  Curtea Constituțională din Republica Moldova s-a pronunțat. Anul acesta a fost abrogată legea RSS Moldovenești cu privire la funcționarea limbilor vorbite în RSS Moldovenească. Va fi o lege nouă. Eu abordez problema în mod ușor diferit de cum o face toată lumea: teza mea este că termenii „român” și „moldovean” nu se află în relație de adversitate, ci de complementaritate. Cine insistă să combată moldovenismul alimentează tezele moldovenismului de sorginte sovietică. Era o ideologie pentru deznaționalizarea românilor. Moldovean este un infranim românesc, ca oltean, vrâncean, gălățean. Nu e de rușine să fii moldovean. Insistând să te numești numai român, ștergi specificul local. N-ai cum!

„Emanciparea noastră bisericească este una din sarcinile prioritare. Mai ales în anul Centenar”

 Rep.: Ora astrală a Centenarului românesc bate și în Basarabia?

V.C.: Da! Singura instituție națională din țară care s-a implicat de o manieră hotărâtoare în Basarabia este Biserica Ortodoxă Română. La 24 mai, Patriarhia Română a  decis completarea a două scaune episcopale vacante cu episcopi titulari aleși statutar. Ei sunt oameni ai locului, buni cunoscători ai realităților de acolo, foarte bine pregătiți. În felul acesta, Mitropolia Basarabiei, ca singura instituție din interbelicul de aur, reactivată la răsărit de Prut, a căpătat puncte de sprijin noi și a ieșit din starea ei anterioară, de asinodalitate. Sinodul Mitropoliei Basarabiei este deosebit de important. Această instituție nouă va propune sinodului BOR o reorganizare administrativă a bisericii, care acoperă 27% din teritoriu, având concurența teribilă a Bisericii Ortodoxe Ruse, cu control absolut după 1944, cu jurisdicție abuzivă timp de 106 ani, în timpul țarismului, cu complicități separatiste la Tiraspol și Comrat…

Biserica Ortodoxă Rusă nu a ezitat niciodată să se servească de stindardul ortodoxismului în scopuri meschine, cu accente imperialiste, seculare, ce țin de pofta de a-i domina pe alții. Acestea sunt însă incompatibile cu creștinismul. Noi am fost în imperiul țarist și sovietic singura națiune neslavă, coreligionară cu națiunea hegemonă, ocupantă. Imperiul a știut că suntem singurul popor captiv, coreligionar cu ei și s-a folosit de biserică pentru controlul și dominarea românilor. Emanciparea noastră bisericească este una din sarcinile prioritare. Mai ales în anul Centenar. În acest an, vom avea o Catedrală Națională la București, un proiect mare, care redă cumva demnitatea poporului român. S-au pus în funcțiune două eparhii, în nordul și sudul Basarabiei, și s-a consolidat Mitropolia Basarabiei la Centru, care vor propune canonizarea multor martiri, răpuși în 1940 de mână rusească preoți, călugări, preotese, credincioși de rând, mulți dintre ei împușcați în altare sau dispăruți prin deportare. Au murit conștient, pentru neamul românesc și credința ortodoxă. Nimeni n-a cercetat până acum martiriul lor. Propunerile spre canonizare vor consolida ideologic partida românească, care și-a recuperat conștiința. Rusia și tot ce este structură văzută și nevăzută vor lupta nu numai cu cei ce se declară români, dar și cu sfinții noștri. Ei sunt sfinți. Este vorba de o reintegrare bisericească a Basarabiei, procesul de recuperare a conștiinței românești și a identității românești a trecut în faza calității.

Rep.: Biserica din Bugeac este între două lumi. Mitropolia Basarabiei va avea autoritate și acolo?

V.C.: În statutul pentru funcționarea Mitropoliei Basarabiei, acum cu sediul la Cahul, condusă de mitropolitul Veniamin Goreanu, spațiul de jurisdicție a acestei entități cuprinde raioanele din partea de sud a Republicii Moldova, inclusiv Găgăuzia, dar și partea basarabeană a regiunii moldo-ucraineano-române „Dunărea de Jos”. Asta înseamnă interfluviul Prut – Nistru – Marea Neagră. Comuniunea canonică cu Mitropolia Basarabiei a fost exprimată deja de credincioșii din eparhii din Reni și Hagicurda (Camâșovca). În felul acesta, ne legitimăm istoric.

„Noi ne-am unit prin voință proprie, dar și sub amenințarea pericolului ucrainean”

 Rep.: Țările mari fac politică externă mare, iar ţările mici trebuie să facă o politică externă inteligentă. În această ordine de idei, Ucraina-stat tampon între România și Rusia, este un deziderat de dorit?

V.C.: Regretatul analist politic Dzerdjinski avea dreptate când spunea: „Rusia cu Ucraina este un imperiu, Rusia fără Ucraina este condamnată să devină un stat normal”. Cheia succesului sau insuccesului imperialismului moscovit este în Ucraina. În funcție de cum va fi dezlegat acest nod geopolitic, depind foarte multe evoluții în regiunea noastră. Să nu uităm că și în 1918 emanciparea Ucrainei față de Moscova, pretențiile de anexare la Ucraina a Basarabiei, pentru a deveni cea de-a 10 gubernie ucraineană a accelerat procesul de unificare a Basarabiei cu România.  Noi ne-am unit prin voință proprie, dar și sub amenințarea pericolului ucrainean. Iată de ce orice îndepărtare a Kievului de Moscova apropie Chișinăul de București. Sub toate aspectele relevante, inclusiv bisericesc. Problema este că factorul politic de la Kiev preia din reflexele imperiale ale Rusiei, ba chiar și pe cele ale stalinismului, care n-au nimic cu europenismul și democrația autentică. Sunt reflexe totalitare. Nu trebuie uitat că rușii și ucrainenii sunt popoare asemănătoare. De altfel, cei de la Moscova îi numesc pe cei de la Kiev „ruși mici”. Ucraina este Rusia mică. Avem Veliko Rusia – Rusia Mare, Belo Rusia – Rusia albă și Malo Rusia – Ucraina – Rusia mică. Ha, ha! Limbile lor diferențiate sunt ușor inteligibile. Patriarhul Moscovei spunea la Kiev: „Două limbi – un popor!” Iar noi care vorbim aceeași limbă, cei din Basarabia și România, suntem „O limbă – două popoare!?” E ipocrizie imperială: suntem în fapt „o limbă și un popor”

Rep.: Statul român dă burse copiilor români din Ucraina, dar în loc să încurajeze învățământul în limba română, consolidează clasele primare în limba ucraineană. Ce e cu această prostie a Guvernului Dăncilă?

V.C.: Unu. Bursele nu trebuie acordate doar celor din Ucraina, ci românilor din toate comunitățile istorice care studiază în limba română. Legea trebuie aplicată pentru toți românii de pretutindeni, nu selectiv. Legea este aplicată doar în Ucraina și poate trezi nemulțumirea statului ucrainean, care poate specula: am avea scopuri ascunse. Nu este adevărat!

Doi. O lege trebuie să aibă caracter general, nu să fie o lege specială. Bursele nu trebuie să fie de merit, ci identitare, nu încurajăm excelența în rândul a 10 elevi care studiază în limba română. Scopul este să avem cât mai mulți, astfel încât dintr-o masă mare să rezulte și excelența. Calitatea vine și din număr, dintr-o masă mai mare.

Trei. Cei care se ocupă de instruirea copiilor, atât în clasa întâi primară, cât și a patra gimnazială trebuie să beneficieze de burse. Și – foarte important – și educatorii de la grădiniță. Acum, legea nu prevede pentru învățători sau profesori nimic. Legea maghiară are în vedere stimularea tuturor educatorilor, învățătorilor, profesorilor, indiferent de materie, inclusiv celor care predau limba ucraineană în școala maghiară-pentru că este vorba de etnici maghiari care predau ucraineana. Ei predau ucraineana după metodă specială, nu ca o limbă străină, fiind cunoscători ai ambelor limbi. Au studiat mai atent realitățile locale, nu au admis excepții sau discriminări și au privit lucrurile nuanțat. Nu este o rușine pentru noi să preluăm această metodă, mai ales că este euroconformă. Ministerul pentru Românii de Pretutindeni trebuie să aibă oameni suficienți, dar din păcate acest minister al Guvernului României este o cenușăreasă. Cum să faci față cu 54 de oameni la o comunitate de 12 milioane de români, din care 6 milioane sunt în jurul granițelor? Alte ministere au de 10 ori numărul de oameni, ca să nu mai vorbesc de buget. Este ridicol de mic. Problema este la Guvern, poate rezolva prin Ordonanță de Urgență, specificând în mod diferențiat unde se aplică – oriunde există învățământ în limba română. Dar Bucureștiul guvernamental este plin de paradoxuri, pe care nu le înțeleg…Semne bune sunt, bugetul MRP s-a dublat, de la 7 la 15 milioane de lei, și dacă ar ajunge la 30, am crește la nivelul sumelor acordate de Guvernul României,minorităților naționale. Sunt două milioane care dispun de 100 de milioane de lei. Nu e vorba de invidie, ci de realitate. Românii din afară sunt net mai mulți, să aibă ceva comparabil, să nu fie discriminare într-o Europă Unită. Altfel ce sens ar mai avea prevederea din Constituție, care vorbește de dreptate, valoare supremă și garantată? E drept ca unui țigan să-i dai atâția bani, dar românului din Timoc, sau celui din Cernăuți, unde a venit Ucraina peste el, să-i dai de 100 de ori mai puțin? Se aplică în anul Centenar Constituția în România?

    

Vlad Cubreacov, președintele Asociației culturale „Răsăritul Românesc” din Republica Moldova, jurnalist, originar din Crihana Veche-Cahul, pe malul Prutului, este secretar al Federației organizațiilor românești din centrul și sud-estul Europei, a fost șef al Departamentului Culte din primul guvern post-sovietic, sub ministeriatul actorului și regizorului Ion Ungureanu. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, timp de cinci mandate și consilier al Mitropoliei Basarabiei, timp de 10 ani. Este autorul victoriei în procesul  CEDO, prin care s-a statuat că drepturile credincioșilor organizați în Mitropolia Basarabiei au fost încălcate grav și de stat și de Biserica Ortodoxă Rusă, perdanții fiind Statul Republica Moldova și Biserica ortodoxă Rusă, ca terț intervenient. Timp de 13 ani a fost membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, ca membru al subcomisiei pentru minorități naționale. Din această poziție a internaționalizat problema românilor timoceni și a determinat adoptarea în Albania a unei decizii privind protecția minorităților naționale, printre care și aromânii. Este și aceasta o afirmare a românismului, în contextul în care toate țările vecine României practică deznaționalizarea, cu excepția Albaniei. Nominalizați aromâni, și nu vlahi, ca în proiect, ca urmare a demersurilor intreprinse de Vlad Cubreacov.

 

Read More