Profesorii și directorii de școli din comunitățile românești din Basarabia de sud-regiunea Odesa reuniți la atelierul de lucru organizat de Asociația „Danubiana” din Galați au convenit să organizeze la Centrul de Informare al României din Ismail o conferință a cadrelor didactice care predau în limba română. Se încearcă constituirea unei asocieri cu caracter sindical al cadrelor didactice, considerată oportună actualului moment de aplicare a noii legi a învățământului din Ucraina, care dezavantajează învățământul în limba minorităților rusă, română, poloneză, maghiară. Inițiatorul acestei conferințe este Anatol Popescu, liderul asociației „Basarabia”.

Anatol Popescu: „Nu avem timp de pierdut, mai ales că nu întotdeauna ținem partea autorităților de la București. A trecut jumătate de an de la introducerea noii Legi a învățământului în Ucraina și nici un oficial de la Ministerul pentru Românii de Pretutindeni și nici un diplomat român nu a trecut să vadă ce este cu școlile cu predare în limba română din Sudul Basarabiei. Și cu finanțările MRP treburile merg prost, deși se aude că se îmbunătățesc procedurile…Mult mai bine se colaborează cu ICR și Institutul Eudoxiu Hurmuzachi. Treci vama la Galați și nu se îngrămădesc autoritățile să te ajute, să dea… Câte cucuie se iau în administrația din Ucraina, tot atâtea, dacă nu chiar mai multe în România. E cu dojană, că ajungi la frați și iei…Am cerut autorităților române să suporte cheltuielile de deplasare a unui autocar, cu delegați din școlile noastre, pentru un congres al profesorilor români din Ucraina. Să fie la Cernăuți pentru că ei au vreo 70 de școli, dispuse uniform în jurul Cernăuțiului.

Am făcut demersuri la Cernăuți, toți diplomații mă sprijină, nimeni nu-și asumă oficial răspunderea. „Dacă-ți iese, Anatol, noi suntem cu tine, dacă nu, nu!”

La conferința pe care o propunem pentru 17 martie vom discuta și despre organizarea unei asociații cu statut de sindicat, care să reprezinte profesional interesele cadrelor didactice din Basarabia de sud. Sperăm să balansăm această reformă a învățământului, nu tocmai fericită pentru noi și pentru comunitățile poloneză, maghiară, rusă și altele.

Din punctul de vedere al autorităților române, problema are o față pentru presă și alta în realitate

Bucureștiul nu mi-a răspuns dacă la tratativele cu ucrainenii vor pune problema limbii moldovenești. Se tem ca dracul de tămâie, de asta n-au venit de jumătate de an la Ismail. Știu că o să aibă întrebări incomode. Dacă ne luăm după diplomația de sub covoraș, foarte probabil că se bate palma pentru Cernăuți și Transcarpatia, iar noi să rămânem pe mâna Chișinăului, și să bată palma Dodon cu Poroșenko. Dac-ar fi vrut, Bucureștiul ar fi venit mai întâi prin școlile noastre, ar fi întrebat profesorii… Se pare că nu se vrea. Dar noi trebuie să semnalizăm că existăm, că vrem… Altfel, avem o secvență din sceneta „Somnoroșii din Bugeac către somnoroșii de la București”.

Este posibil ca în regiunea Odesa Kievul să continue practica predării limbii „moldoveneşti”

Recomandările Comisiei de la Veneţia PRESUPUN o posibilitate de recunoaştere a echivalenţei dintre română şi “moldovenească”, dar NU RECOMANDĂ ŞI NICI NU INSISTĂ asupra renunţării la glotonimul stalinist/statalist, menţinut şi în prezent în constituţia Republicii Moldova, fapt pentru care Kievul în continuare dezbină şi conduce românii autohtoni din Ucraina.

În acest sens, pe parcursul ultimilor ani, ambii preşedinţi, ministerele de externe ale celor două ţări, precum şi ambele ministere ale educaţiei au tot primit solicitări de la mediul asociativ românesc din Basarabia Istorică. Ce-i drept, autorităţile (ambelor state) cam tot uită, cu regularitate, să răspundă la apelurile oficiale. Cu siguranţă vom reveni la vechea practică a scrisorilor deschise, publice. Nu avem de ales.

Pentru colegii din Bucureşti, vă invit să mai deschideţi odată legea 544/2001, la art.7. , în ce priveşte corespondenţa de la Ismail din 12.01.2018 (!!!) Capătul nostru de Ţară arde!”

Liderii asociațiilor din satele românești au vorbit de o stare de nemulțumire generală a comunității față de politicile confuze ale diplomației românești pentru zona Bugeacului istoric

Petru Șchiopu: „Măcar să ne spună: Voi sunteți vânduți și dați, nu vă mai zbateți degeaba! Când a venit secretarul de stat a stat cu noi 15 minute, apoi a spus că se grăbește și în altă cameră a stat o oră și jumătate cu oficialii orașului. Noi n-am apucat să deschidem gura și a zis că pleacă, că are treabă la Odesa…Ce va scrie în raportul lui? Că suntem vii? Suntem, n-am murit încă, ne-a și fotografiat…E clar că trebuie să batem la ușă, altfel nu ni se va deschide niciodată”

A fost amintită în acest context și alte anomalii administrative, special aplicate doar pentru comunitatea românească: experții care analizează calitatea manualelor în limba„moldovenească”la nivelul regiunii Odesa vin din…Transnistria. Tot ei fac cursuri de perfecționare în studiul limbii, deși la Universitatea Umanistă din Ismail sunt profesori cu doctorate.

Natalia Ursu: „Absolvenții de studii universitare vin cu diplome care merită respect, și nu sunt recunoscute în regiunea Odesa. Pentru că scrie acolo „română”? Le recunoaște Uniunea Europeană, dar nu și regiunea Odesa”.

Fapt divers: Consulul Emil Rapcea de la Odesa s-a dus la Cernăuți, că venea șeful lui, Meleșcanu. În mașină mai încăpeau și patru profesori, care să spună ministrului de externe (oare Meleșcanu nu este erou din sceneta cu somnoroșii?) despre problemele din sudul Basarabiei. Nu i-a luat.