Găsirea locului unde a fost ultimul mormânt al acestui erou ucrainean pare să fi devenit temă de cercetare de importanță națională. Așa se justifică prezența la Galați a unei delegații ucrainene, din care a făcut parte și fostul președinte ukrainean, Viktor Iuscenko. Joi, 12 octombrie 2017, într-o discreție totală, o delegație ucraineană a fost primită de rectorul Gabriel Bârsan, de corpul profesoral de la Facultatea de Istorie a Universității și cu participarea lui Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie Galați.

Puținele informații legate de vizita ucrainenilor la Universitatea „Dunărea de Jos”din Galați

lasă să se înțeleagă că este vorba de o delegație compusă preponderent din istorici, deplasați la Galați ca urmare a programul de cercetare științifică, stabilit între Universitățile de Stat din Galați și Ismail, prin programele de finanțare transfrontalieră și ale Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, în anul 2016-2017. Obiectivul vizitei este găsirea locului de veci a hatmanul Mazepa în contextul istoriei tulbure a trecerii osemintelor acestuia de la biserica „Micul Ierusalim” – Sf Gheorghe din Galați către Ierusalim, și ridicarea unui monument memorial.

Nu este greu de înțeles de ce Ucraina este interesată de mormântul hatmanului Mazepa

în contextul în care Ucraina se rupe prin război de tutela Rusiei și se regăsește cu poticneli în istoria Europeană vestică. Sunt esențe pe care le-a spus la Galați, în 2009, arhiepiscopul Cernauţilor şi al Bucovinei, Varlaam, aparţinând de Patriarhia Kieveană, structură bisericească nerecunoscută de celelalte biserici surori ortodoxe, la presiunea Moscovei.

La întrunirea de comunicări ştiintifice de la Biblioteca V.A. Urechia, deşi nu era anunţat în program, a ţinut un discurs patetic despre anatema aruncată de biserica Rusiei asupra hatmanului ucrainian, la presiunea lui Petru cel Mare, şi despre presiunile pe care le face aceasta biserică si în ziua de astăzi, pentru a nu fi recunoscuta biserica ucrainiană, respectiv patriarhia de la Kiev.

Așa a fost pus Galații pe traseul dispariției în neantul istoriei a unui om istoric, duşmanul ruşilor pe vecie, afurisit de Biserica Ortodoxă rusă – și la 308 ani de la moartea sa epopeică. De fapt, hatmanul de cazaci Ivan Stepanovici Mazepa (1639-1709) a murit la Varniţa (în Basarabia) şi a fost înmormântat de şase ori, mormântul fiind în mod repetat profanat, vandalizat, furat, prădat.

Este considerat părintele ideii de independenţă naţională a Ucrainei, fiind pentru ucraineni cam ceea ce reprezintă Avram Iancu pentru ardeleni.

Potrivit surselor istorice (Nicolae Iorga – „Istoria Românilor”), biserica/mănăstirea Sfântul Gheorghe a fost prădată de tătari în 1711 (după înfrângerea lui Dimitrie Cantemir la Stănileşti), iar osemintele ar fi fost aruncate de păgâni în Dunăre, după ce au spart şi au jefuit toate criptele din incinta mănăstirii. „Turcii năvălind şi jefuind Moldova, în anul 1711, au sfărâmat şi mormântul de cărămidă al hatmanului și au risipit osemintele lui și i-au spart piatra de mormânt, pe care erau săpate stemele Ucrainei, Poloniei şi a lui proprie. După retragerea turcilor, mormântul fu dres iarăşi, şi până în timpurile lui din urmă se mai vedea înăuntrul bisericii piatra lui de mormânt deşi vătămată în parte”( Nicolae Iorga, „Istoria Românilor”).

Nu este lipsit de importanță un amănunt-delegația venită la Galați va propune la nivel guvernamental susținerea construcției/reconstrucției unor monumente/memoriale reciproce: placa comemorativă Mazepa la Galați contra Casa memorială „Aron Pumnul” la Cernăuți.

Gălățenii sunt singurii care îl pomenesc zilnic pe hatmanul Mazepa, două cartiere fiind botezate în anii 60 cu numele lui.