Seria de emisiuni din sudul Basarabiei, pregătită de echipa de la TVRi, pune pe gânduri. Mai bine zis, tulbură gânduri mai vechi. Și provoacă reacții fruste în rândul comunității românești din Bugeac. Iată câteva dintre acestea:

Vadim Bacinschi, Odesa: „Iată la ce mă gândesc eu. Niste schimbări pozitive, în situația comunității românesti din acest ținut vor avea loc doar atunci, când vor întreprinde ceva eficient membrii acestei comunități, nu când va veni cineva, de aiurea, să le facă dreptate.

Și aici ne ciocnim, în opinia mea, cu cea mai grea problemă. După 1991, cei pe care noi îi numim etnici români sud-basarameni, în special, intelectualii și-au creat o linie de comportament conformistă, atunci când vine vorba de relația lor cu România (pe de o parte) și cu autoritățile ucrainene (pe de altă parte). Adică s-au învățat să manevreze, astfel încât să rămână și lupul sătul și oaia întreagă. În dialog cu românii din România ei își spun români și vorbesc de limba română. Când oaspeții din România pleacă și în școli (dacă ne referim la ele) vin șefii de la raion sau regiune, toți devin moldoveni, iar limba de predare devine „moldovenească”. Nu au oamenii aceștia, orice nu s-ar spune, o poziție proromânească fermă, nu au și cred că nu vor avea niciodată tăria să-și apere această poziție. Nu vreau să-i învinuesc, dar aceasta-i realitatea. Să vă aduc un exemplu cât se poate de concludent.

Cărțile Eufrosiniei Cojocaru

Doamna Eufrosinia Cojocaru este învățătoare la clasele primare în școala din satul Barta, raionul Reni. O întâlnim în emisiunea recentă, realizata de TVRi. Dumneaei mai scrie versuri și proză pentru copii. Are editate mai multe cărți. Două dintre ele au apărut cu concursul meu nemijlocit: am ajutat-o să pregătească manuscrisele pentru tipar, i-am găsit editori. E vorba de culegerile sale EXOD (poezii) și FÂNTANA CU ÎNGERAȘ (proză), apărute în 2006 și, respectiv, 2005, la Oradea si Cernăuți. Apărute, firește, în limba română.

Cu câțiva ani în urmă, dânsa m-a rugat să-i mai îngrijesc un manuscris de versuri intitulat CURCUBEU. I-am scris și o prefață în care mă refeream la contextul poeziei românești contemporane din sudul Basarabiei, așa cum o avem. I-am trimis, prin cineva, la Barta, mapa cu manuscrisul si n-am mai avut nicio veste de la ea. Peste o bucată de timp, îmi comunica cineva că manuscrisul CURCUBEU, prefațat de mine, al doamnei Cojocaru, a văzut lumina tiparului la o tipografie din Bolgrad. A aparut ÎN LIMBA MOLDOVENEASCĂ, precum citim în el, dintr-o spnonsorizare a dlui Iurii Dimcioglo, vicepreședinte al Consiliului Regional Odesa de deputați. Prefața mea a fost scoasă. În locul ei au aparut fotografiile lui Dimcioglo, a autoarei și niste versuri în limba rusă (!!!) semnate de ea. La sfârșitul cărții (culmea!!!) eu figurez drept redactor de carte (carte în “limba moldovenească”, precum citim).

Nu e poveste, rog să mă credeți. Am în față respectiva carte a dnei Cojocaru. Vedeți cum a “manevrat” dumneaei. A avut posibilitatea să-și scoată două cărți în limba română, s-a folosit de acea posibilitate. I-au mai propus să scoată o carte în „limba moldovenească”, a folosit-o și pe aceasta. „Verticalitate”…

Maria Ciobanu: Nici nu știu dacă este lipsă de verticalitate sau este ticăloșenie. Îmi imaginez cum vă simțiți…

Anatol Popescu: Voi reveni, cumva, despre cum am cărat în spate de la București costumele populare în care evoluează Ansamblul “Dor Basarabean” și în prezent, student fiind, și pe care un consul general al Țării la Odesa n-a dorit să le primească la aeroport, acuzându-mă că aș face parte din cei cu “român în Țară – moldovean acasă”… Tovarășului Cornel Gheorghiaș sughiț bun…

Dorin Mișichevici: Experienţa linguşirii, dorinţa de a alege calea largă pentru copiii lor şi care, de fapt, nu duce nicăieri…sigur, nu poţi să-l salvezi pe cineva dacă nu vrea el…dacă e să împărţim vina pentru dezastrul care ne aştesptă în învăţământ…

Anatolii Cocoș: Soluții există ! Destrămarea unei țări.