Odessa: bani și afaceri contra amenințării ruse

Reportaj RFI

Chiar și în această frământată regiune a Mării Negre, unele lucruri nu se schimbă. Odessa rămâne ceea ce a fost de la fondarea sa, de către împărăteasa Ecaterina cea Mare, după ce armatele imperiale au pus piciorul la Marea Neagră: fereastra deschisă a spațiului rus către Europa.

Orașul a fost clădit de la zero, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și se știe chiar și data punerii primei cărămizi: 7 iunie 1794. Pentru ridicarea orașului au fost aduși cei mai buni arhitecți și administratori urbani ai vremii. Iar asta se vede. Azi, străzile din centru poartă nume precum Richelieu, Frapolli, De Ribas…

Declarat, în epocă, porto franco, Odessa a reprezentat – și mai reprezintă și azi – poarta de intrare în spațiul rus a mărfurilor sosite dinspre lumea sudică. Iar orașul a fost dintotdeauna dominat de o elită politico-economică, animată de un puternic spirit independent. Și, desigur că veți putea găsi până azi chiar și demni urmași ai lui Ostap Bender, banditul simpatic din romanele lui Ilf și Petroff, care descria Odessa ca fiind orașul unde totul e posibil. Și unde, evident, banii se fac foarte repede.

Elita, care face legea aici după regulile ei, nu vrea ca altcineva să I se amestece în afaceri. Nici măcar Vladimir Putin. Dovada: în mai 2014, la puțin timp după anexarea Peninsulei Crimeea, o încercare de repetare a scenariului crimeean în Odessa, cu omuleții verzi cu tot, a fost respinsă, și încă într-un mod extrem de violent – unii dintre agenții rușilor au ars de vii în clădirea Camerei de Comerț. Dar cât de rus este cu adevărat orașul Odessa?

În biroul lui Iurii Dimcioglu, vicepreședinte al Consiliului Regiunii Odessa, tabloul înfățișând privirea sticloasă a unui lup îți spune totul despre originea sa. Este găgăuz, lupul fiind simbolul acestui popor de turci creștini, răspândiți în zona de nord a Mării Negre.

”Odessa este, de fapt, un oraș internațional”, spune el. ”Aici sunt multe naționalități, sunt și ucrainieni, și ruși, și moldoveni, și găgăuzi, și bulgari și alții . Și toți vorbim între noi rusește. Dar chiar dacă orașul este de limbă rusă, oamenii sunt fideli statului ucrainean. Pentru că Ucraina oferă libertate și democrație. Odessa e un oraș cu un caracter aparte. Și tocmai din această cauză Rusia nu a atacat Odessa. Noi, aici, în afaceri, avem o vorbă: banii iubesc liniștea. Au fost provocări și în Odessa, la fel ca în Donețk și Lugansk, dar oamenii le-au respins”, afirmă vicepreședintele Consiliului Regional.

Poziția strategică a Odessei este extrem de importantă. Orașul-port se află la mică distanță de Peninsula Crimeea, anexată recent de Moscova și unde se acumulează cantități mari de echipamente militare rusești. O eventuală ofensivă rusească, soldată cu preluarea Odessei, ar deschide calea unei joncțiuni cu trupele ruse, izolate deocamdată în Transnistria. Calea Rusiei către gurile Dunării ar fi astfel deschisă.

Odessa răspunde provocării prin mijloacele de care poate dispune, încercând să rămână un oraș al afacerilor, o placă turnantă la Marea Neagră, de care toată lumea să aibă nevoie.

Și încă ceva: sub amenințarea rusă, Odessa caută să-și întărească legăturile cu Vestul, iar aici, România se află în centrul preocupărilor. Un proiect esențial este reabilitarea șoselei Odessa-Reni, până la granița cu România, nu departe de Galați și deschiderea unei linii de ferry-boat, între localitatea ucraineană Orlovka și portul românesc Isaccea.

Toate acestea ar permite turiștilor dar și mărfurilor din România să ajungă cu ușurință în Odessa, oraș aflat la 550 de kilometri de București – cam cât până la Arad.

Guvernatorul regiunii Odessa, fostul președinte georgian Mihail Shaakașvili, mizează pe reformele liberale care, spune el, vor aduce inclusiv stabilitate politică.

L-am întâlnit pe Mihail Shaakașvili, la sfârșitul unei festivități de inaugurare a unei plaje cu steag albastru, undeva la vreo 30 de kilometri distanță de Odessa.

”Noi trebuie să lucrăm împreună cu România, cu Bulgaria, cu alte țări din regiune, pentru a aduce dezvoltarea. Dezvoltarea aduce pace. Avem nevoie de drumuri, avem nevoie de un pod peste Dunăre cu România și sperăm că și autoritățile române vor fi de acord cu acest pod care să traverseze Dunărea”, plusează fostul președinte al Georgiei, instalat de guvernul de la Kiev pentru a aduce reforme în acest oraș situat în proximitatea spațiului de dominație rus.

”Apoi, trebuie să modernizăm șoseaua Odessa-Reni”, continuă Shaakașvili. ”Odată ce vom avea conexiuni mai bune, vom avea și dezvoltare în regiune. Iar dezvoltarea înseamnă stabilitate. Sigur că ne preocupă situația din Crimeea, dar preferăm să ne concentrăm pe lucruri pozitive. Lucrurile pozitive țin necazurile la distanță, dacă te menții pe această cale”.

Am văzut în biroul vicepreședintelui Iurii Dimcioglu harta cu graficul lucrărilor de reabilitare a șoselei care ar asigura o legătură directă cu România.

O șosea care azi arată jalnic, dar pe care autoritățile vor să o vadă într-o stare mai bună la sfârșitul acestei veri. Problema este însă războiul, așa cum spune vicepreședintele Consiliului Regional. Fiecare zi de război costă Ucraina un milion și jumătate de euro. În aceste condiții, guvernul are de ales între a plăti salariile la zi în sectorul public și a reabilita drumurile, școlile, spitalele. A ales să plătească salariile, pentru a menține coeziunea și moralul populației.

Și, de exemplu, dacă vorbim despre repararea șoselei spre viitoarea linie de ferry-boat Orlovka- Isaccea, atunci costurile nu trebuie exprimate neapărat în bani. De fapt, prețul acestei reparații înseamnă o săptămână de război.

Ovidiu Nahoi

Reportaj realizat cu sprijinul ”The Black Sea Trust for Regional Cooperation”, un proiect al German Marshall Fund

 

0 Comments

Leave a Comment

Login

Welcome! Login in to your account

Remember me Lost your password?

Lost Password